Unul dintre cele mai importante unelte din psihologie si spiritualitate pe care le-am aflat si le-am pus in aplicare, a fost auto-gentiletea (self-love) sau tandretea. Acest mic instrument mi-a schimbat lumea interioara, iar acum fiecare moment al vietii mai bun sau mai rau, consider ca este o chemare spre a-l asculta si a-i pune in practica puterea.
NOTA: La sfarsitul articolului gasiti o practica a tandretii si gentiletii creata de omul care m-a influentat cel mai mult in dezvoltarea mea personala, clinicianul si cercetatorul in domeniul atasamentului si psihologiei, Kent Hoffman. Yoga este de asemenea o buna practica a gentiletii, rabdarii si iubirii.
Exista multe indemnuri in perioada aceasta spre evolutie – sa inveti o limba noua, sa citesti, sa scrii proiectul de care nu aveai timp, etc. etc. Unii oameni pot face aceste lucruri, unii le fac dar mai greu, iar pentru alti oameni se simte ca o presiune imensa ca altii pot face asta, cand realitatea din jur pare sa se destrame…
O sa repet in toate articolele mele pe aceasta tema si ori de cate ori am ocazia: NU TREBUIE SA FITI CA CEILALTI OAMENI. UN SFAT/O PERSPECTIVA VI SE POTRIVESTE DOAR DACA REZONATI si daca asta nu inseamna sa va fortati fiinta in realitati si transformari bruste.
O sa repet mereu – oamenii care infrunta cu mai mare usurinta provocarile, o pot face fiindca au la baza antrenamente mentale de ani de zile – facute constient sau chiar inconstient (invatate de la cineva apropiat sau din jur).
Astazi traim momente de transformare colectiva. Tind sa cred ca ceea ce se intampla la nivel colectiv se aseamana foarte mult, ca si pattern, cu ceea ce traieste un individ in timpul schimbarilor proprii radicale. Ce vreau sa spun este ca nu este usor. Si unii dintre noi putem simti aceste zile ca pe o imensa presiune, in timp ce altii fac apel la alt fel de resurse interioare.
Un exemplu sunt sportivii si trainerii spirituali si din domeniul coaching-ului, care par sa aiba o atitudine diversa fata de noi restul; din exterior parca pun o presiune imensa pe noi, de parca nu era de ajuns ce se intampla. Sportivii si toti oamenii de genul asta nu sunt niste eroi care castiga, mereu stralucitori, ci sunt niste oameni care cad si care sunt in acelasi proces de o viata, ca noi toti – uneori se supun ei la experiente extreme si cad, si sufera si se autodescopera; doar ca sunt dedicati procesului de a invata cum sa se ridice mai eficient. In mod evident au inceput si ei, demult, de undeva. Si cred ca ne putem lua inspiratie de la ei nu doar ca practici, ci si ca intelepciune. Cat despre traineri, nu cred ca se adreseaza neaparat tuturor, ci celor care sunt pe vibratia mesajului lor si pot face munca propusa.
Am inteles in timpul transformarii mele personale ca totul este un proces, ca nu ai de unde sa stii nici macar cat va dura. Nu devii maine fiinta olimpica asa-zis “perfecta” si nici macar nu asta e telul final. Ca om, singurul lucru pe care il poti face este sa tinzi catre evolutie si transformare perpetuue…. Doar ca nu ne iese nimic daca ne auto-abuzam si suntem rigizi si credem ca exista feluri stricte si limitate de a fi, indiferent de ce ne-ar sugera vorbele sau experienta oricui.
CAND NU ESTI BLAND CU TINE, E ABUZ
Ceea ce e, e. Ceea ce e fara tandrete, ramane blocat. Ce este cu tandrete se transforma. – Kent Hoffman
Am fost acea persoana care am vrut sa ma repar si nu doar pe mine ci si viata si lumea intreaga. Credeam ca totul este gresit la mine si ca viata este imperfecta din acest motiv; ca din vina mea e totul gresit si ca daca altii reusesc sa fie mai buni, luminosi si de succes, in ciuda impedimentelor din viata lor, iar eu nu reusesc, e fiindca sunt un esec. Nu luam in considerare situatia mea specifica de viata si nimic din ce simtea copilul meu interior. Trebuia sa taca si sa nu se mai planga ca e terifiat, ca nu aveam eu timp sa ma port mai frumos cu el.
Am vrut sa fiu si eu intruchiparea perfectiunii din reclame, am vrut perfectiunea vietii si fara sa vreau, m-am auto-brutalizat, pentru ca nici macar nu aveam uneltele necesare sa vad cand si cum o fac, si mai ales de ce o fac. 
Cand ma fortam sa fiu intr-un anume fel, cand ma puneam in situatii de a ma lasa folosita sau abuzata de alti oameni, cand am dat prea mult din mine fara sa primesc mai nimic in schimb. Cand am facut alegeri gresite. Nu am stiut sa spun “nu”, nu am stiut sa observ energiile care imi fac mie bine, cum ar fi indemnuri si modele externe, nu am stiut sa aleg ce mi se potriveste si nici cum sa nu imi mai fie frica de judecata si respingere.
Nu stiam deloc, dar din fericire mai tarziu am aflat, ca de fapt, nu perfectiunea propriei vieti ii defineste pe cei ce par sa triasca mai usor, ci mai degraba sistemul lor de gandire, bazat pe patternuri de alegeri si actiune. La un moment dat, nici nu stiam ca nu merge sa asculti doar un clip pe YouTube, ca sa faci de maine, lucrurile diferit.
A trebuit sa inteleg ca e nevoie sa exersezi noi moduri de a vedea lumea si actiona, ca si cum ai merge la sala. Sa incepi de la gesturi micute si sa mergi din ce in ce mai departe… Am inceput sa ma uit si la cum fac altii.
Ce ma bucur ca am trecut prin transformare, caci am invatat sa vad lucrurile cu mai multa relaxare!… si sa incerc sa imi insusesc mentalitatea flexibila (n.r termen teoretizat de Carol S Dweck) – “e loc de mai bine” si “poate nu azi, raman determinata si deschisa pentru maine”. Si repet. Am invatat. Adica am exersat sa am rezilienta, ca atunci cand inveti sa scrii si incepi cu bastonase. Am facut-o fiindca sufeream foarte tare in mindestul in care eram.
Acum am unletele necesare sa pot sa respir in perioada asta. Dar va rog, nu cadeti in capcana in care cazusem si eu – luati-o usor, usor… nu va fortati atunci cand nu puteti sa faceti prea multe. Fiti blande/zi cu fiinta voastra interioara – spuneti-i ca este o perioada grea si ca ii intelegeti frica, durerea…. Aduceti gentilete fata de voi insiva. Gentiletea fata de noi insine este precum niste bastonase care sunt baza pentru o caligrafie extraordinara, care va ajunge sa fie rezilienta. Sau, daca vreti, imaginati-va niste dansatori incepatori care mai tarziu, de la pasii de baza, peste cativa ani, ajung sa faca coregrafii uluitoare. Asta face tandretea fata de noi insine. Ne transforma prin mangaiere.
Nu rezolvam absolut nimic atunci cand incercam sa ne mintim pe noi insine si cand incercam sa fim altceva decat putem fi intr-un moment anume. De asemenea, atunci cand puteti sa straluciti si aveti o energie superba in voi insiva, nu o suprimati. Exista si tendinta aceasta, de a ne suprima fiintele, mai ales cand energia generala este alta in jur sau cand cineva nu poate sa ne vada fericiti. Aceasta este tot o dovada de atentie fata de voi insiva.
SELF LOVE: TENDERNESS SI GENTILETE
Primul pas spre a invata rezilienta este de fapt sa indreptam atentia catre ceea ce ne face bine. Fara sa fie modalitati neconstientizate de escapada, in aceasta perioada mie imi face bine sa lucrez, sa ma focusez, sa citesc, sa fac Yoga, dar efectiv, aceasta nu e o regula.
In mod radical fii bland/a cu tine. Nu te judeca daca nu poti sa te ridici din pat. Da-ti iubire constient. Da-ti iubire si atunci cand zaci dar si cand esti gata de actiune.
De exemplu, am avut o stare de somnolenta chiar si in zile de autoizolare in casa. Practic, mintea noastra a trebuit sa faca o trecere de pe-o zi pe alta de la realitatea asa cum o stiam, la distopia asta care seamna cu un episod din Black Mirror. Va imaginati cate avem de procesat, de acceptat, de gestionat!
Munca continua pentru cativa norocosi, dar in realitate, viata este foarte diferita de cum era inainte, pentru multi dintre noi. Pana acum doua saptamani inca puteam sa iesim pur si simplu pana la magazin, sa ne vizitam familiile si prietenii, sa ne plimbam. Acum este totul diferit si nu e usor. Este foarte important sa ne oprim si sa recunoastem ca realitatea noastra s-a scihmbat fundamental atat la nivel individual cat si colectiv, in decursul a doar cateva zile, spune si Elephant Journal.
Daca simti ca nu mai poti, nu te forta… fa o pauza, lasa totul sa se aseze. In aceste momente traim o trauma colectiva. Decenii de cercetare in psihologie si ceea ce spune spiritualitatea din vechi timpuri este ca cel mai bine este sa fim cu momentul prezent – cu ceea ce e. Cu noi insine, dar si la nivel colectiv.
ACEASTA ESTE IUBIREA, aceasta este tandretea. A ne accepta constient asa cum suntem si cu ce putem. Sa fugim de ce simtim e o retraumatizare. Este seducator sa ne ocupam mintea numai ca sa uitam de ce e in noi si ce e in jur, dar pacea si intelepciunea vin din aceasta capacitate de fi blanzi cu noi insine, chiar si atunci cand nu ne putem ridica la acea versiune idealizata a noastra, pe care am creat-o mental. Esti pe podium si in patul tau, si cu cana de ceai in mana, sa nu uiti niciodata asta!
Fie ca pacea sa fie cu voi!, Iulia
#weareallwinners = #innerlove
Va recomand (daca vi se potriveste) aceasta PRACTICA creata de clinicianul si cercetatorul in domeniul psihologiei Kent Hoffman, omul care m-a influentat cel mai mult in evolutia mea:
1. Cel putin cinci zile pe saptamana stati 5 – 30 minute, respirand cu tandrete in burta. Puteti repeta in tacere un singur cuvant. („Abba”, „Amma”, „Acasaa”, etc.) Luati in considerare fiecare respiratie ca pe o micro-descarcare; Asaincepeti sa construiti noi cai neuronale ale increderii…
2. Gasiti o imagine cu cineva in care aveti incredere zambind intr-un mod autentic. (Acesta poate fi si un animal iubitor.) Plasati aceasta imagine unde o veti vedea des.
3. Pe parcursul zilei, cand aveti dificultate / durere / lupta sau, cand observati un eveniment amabil si grijuliu, respirati usor.
4. Cu aceasta respiratie, permiteti-va un zambet usor, aproape imperceptibil.
5. Angajati-va la 100 de zile ale acestei practici. (Luati in considerare un an; poate doi.) in ceea ce priveste problemele inimii, viteza nu este niciodata o virtute.
6. Nu solicitati rezultate imediate. Asteptati-va la surprize minunate. (Chiar si acum.)
7. Spuneti periodic cu voce tare: „Aceasta practiaa se refera la acceptarea iubirii care nu este in niciun fel dependenta de exercitarea acestei practici.”
8. „Respir, deoarece asa respira cel mai in siguranta copil. Aceasta este intotdeauna prima mea respiratie.”
Foto principala 1 sus. Dương Nhân / Pexels
Foto 3 st. by Min An from Pexels
Alte resurse:
https://gratefulness.org/resource/eightysevenminutes/
