Gabriela-Elena Airinei a fost diagnosticata cu diabet tip 1 in anul 2002, momentul cand a inceput si lupta ei cu monitorizarea glicemiei: 4 intepaturi zilnic pentru monitorizarea glicemiei si alte 4 pentru administrarea insulinei – mai bine de 2.920 de intepaturi intr-un an. Dupa 15 ani de diabet si peste 43.800 de intepaturi, Gabriela s-a intrebat cum suporta un copil toata aceasta suferinta, mai ales ca, in cazul copiilor, pot fi si 10 intepaturi intr-o zi doar pentru masurarea glicemiei si alte 5 pentru administrarea de insulina.
In anul 2016, impreuna cu sotul ei, Cristian Airinei, au creat echipa fantastica de la “Da, si Eu Pot”, o echipa decisa sa nu se predea acestei boli care colonizeaza existenta. Programul “Da si Eu Pot” a demonstrat ca o persoana cu diabet poate sa traiasca normal si poate sa faca un efort sustinut, cu o monitorizare constienta.
In toata aceasta perioada, prin intermediul acestui proiect s-au strans fonduri in special prin donatii si sponsorizari pentru a ajuta copiii cu diabet tip 1 din Romania, bani din care au fost achizitionate sisteme de monitorizare continua a glicemiei si consumabile pentru acestea.
Si nu doar atat – cei doi soti dau tonul pentru o viata activa, celor diagnosticat cu diabet. Iar turul Romaniei pe care l-au facut in 2017 pentru a creste gradul de constientizare asupra bolii a fost o modalitate de a demonstra ca un demers de 26 de zile de pedalat si 135 ore petrecute in sa, nu sunt imposibile pentru o persoana diagnosticata cu Diabet tip 1. Gabriela Airinei a devenit prima femeie care a parcurs Romania pe bicicleta, cu aceasta boala.
****Gabriela Airinei mi-a raspuns unui interviu amplu, in care mi-a povestit despre experientele ei in cadrul ONG-ului DA SI EU POT! Acest interviu vreau sa devina o resursa pentru toate persoanele care se confrunta cu boli sau situatii ce par imposibile.
ILSW: Care este principalul mesaj pe care vreti sa il transmiteti prin intermediul acestui ONG si prin intermediul proiectelor sale, pacientilor cu diabet sau alte boli?
Gabriela Airinei: “Da, si tu poti!”este mesajul nostru, transmis cu orice ocazie, atat prin nume cat si prin actiuni. A inceput ca o provocare personala atunci cand am spus – „Da, si eu pot!” si a devenit un proiect si un concept. Am plecat intr-o aventura care la inceput parea greu de realizat, dar care a evoluat si care m-a motivat.
In anul 2017 am plecat in turul Romaniei pe bicicleta fara sa realizez ce o sa ajunga acest indemn, dar cei care ne-au urmarit au inceput sa fie cu aceste cuvinte pe buze si in gand. Ei au spus, odata cu mine: „Da, si tu poti!”
ILSW: Cum s-a nascut proiectul “Da, si eu pot”?
Gabriela Airinei: Ei… mergeam pe bicicleta, dar nici chiar asa. Erau plimbari scurte. Primii 30 km au fost ‘Wow’! Intr-o seara am vazut la TV un cuplu care era in turul Africii pe motocicleta si i-am spus lui Cristian: „Ce-ar fi sa facem si noi ceva de genul asta, pe biciclete? Uite, de exemplu, Turul Romaniei”.
Eu nu stiam ca exact de asta avea el nevoie, de un imbold. In ziua urmatoare aveam pagina de Facebook „Da, si eu pot” si deja aveam planurile facute. M-a pus sa-i promit ca incercam, si dupa cateva saptamani aveam totul scris si calculat. Aveau sa fie 3,000 km pentru cei 3,000 de copii cu diabet tip 1 din Romania.
Aveam sa strangem in acel an peste 60,000 lei pentru acest proiect, bani care s-au regasit la final in senzori de glicemie donati catre 10 familii cu copii cu diabet tip 1.
Aveam sa devin prima femeie din Romania, care cu diabet tip 1 a reusit sa faca turul tarii, cat mai aproape de granita.
ILSW: Care este contributia sportului in viata oamenilor cu boli grave?
Gabriela Airinei: Incurajam pe cei care sufera de ceva si pentru care medicii permit miscarea. Ii incurajam sa iasa din zona de confort oferita de canapea si sa faca miscare. Orice fel de miscare.
Noi, din pacate, ne pricepem la diabet si recomandam, cu suport medical, ca toti cei care sufera de aceasta afectiune sa faca miscare. Este dovedit ca miscarea in diabet este benefica si mereu am spus: “Testeaza-ti glicemia, fii responsabil, fa miscare“. In cazul meu, miscarea imi reduce nivelul glicemiei si ma ajuta mult prin reducerea dozelor de insulina.
“Da, si Eu Pot!”: TURUL ROMANIEI IN 30 DE ZILE, ATUNCI CAND AI DIABET
ILSW: Povestiti-ne pe scurt despre Turul Romaniei pe bicicleta si mai ales cand ai diabet.
Gabriela Airinei: 25 Iulie 2017! Este o data din calendar care poate pentru unii este nesemnificativa… Pentru noi insa, o zi care va fi tinuta minte toata viata. O zi in care am demonstrat ca o persoana cu diabet poate si chiar este necesar sa faca miscare in lupta zilnica impotriva diabetului!
Turul Romaniei pe bicicleta! Un proiect gandit si demarat de noi din dorinta de a schimba ceva in managementul acestei afectiuni.
30 zile petrecute in sa, 30 zile pline de adrenalina, 30 zile de aventura, 30 zile in care am intalnit dulcinei pe care i-am facut sa prinda curaj, parinti pe care i-am ambitionat sa lupte in continuare si pe care am incercat sa-i indrumam spre medici dedicati, intalniri cu oameni care ne-au ascultat povestea si care au vrut sa ajute asa cum au putut, 30 zile pline de lupte cu mine impotriva urcarilor ce-mi apareau in cale…
Turul Romaniei in 30 zile – o aventura, o lupta cu mine si o reusita care m-a marcat pentru viata intreaga!
Am invatat unii de la altii, am luptat cu arsita si furtuna, am luptat pentru o viata normala a persoanelor cu diabet… A fost greu, al naibii de greu… Dar gandul ca poate un singur copil macar va beneficia de pe urma “greului” meu, m-a facut ambitioasa si, alaturi de cel care mereu ma sustine si imi spune ca imi pot depasi limitele, Cristian, sotul meu, am reusit. Am reusit sa ajung acasa bine, sanatoasa si cu sufletul plin de speranta ca va fi bine pentru cei cu diabet.
ILSW: Care a fost cea mai frumoasa lectie pe care ati invatat-o prin intermediul experientei Turului Romaniei ciclist?
Gabriela Airinei: Au fost multe, foarte multe intamplari care ne-au marcat. A fost gasca de ciclisti care a plecat cu noi din Bucuresti, am ajuns 30 de persoane la Giurgiu, au fost oamenii care ne incurajau pe traseu, au fost cei care ne scriau zilnic pe Facebook, au fost cei care ne-au primit in casele lor si la masa cu ei.
Cred ca cel mai mult ne-a atins gestui unui tanar dintr-un sat din Oltenia, un sat sarac, cum din pacate sunt multe in acea zona, si care, dupa ce a stat de vorba cu noi si ne-a aflat povestea, cu lacrimi in ochi ne-a spus ca vrea si el sa ajute. A deschis portofelul si ne-a oferit toti cei 14 lei pe care-i avea acolo, l-a golit. Si acum ne gandim la gestul lui, atunci nu am avut replica.
Am luptat pentru o viata normala a persoanelor cu diabet…
ILSW: Care a fost una dintre cele mai frumoase realizari pe care ati reusit-o in cadrul comunitatii oamenilor diagnosticati cu diabet, cadrelor medicale si celor apropiati lor?
Gabriela Airinei: Ne-am facut multi prieteni, am miscat multi oameni, am reusit sa ii facem sa se cunoasca intre ei si sa vorbeasca despre ei. Intalnindu-se cu noi, prin zonele prin care am trecut, s–au cunoscut intre ei, au realizat ca nu sunt singuri si ca nu sunt doar ei in lupta cu aceasta afectiune. Au cunoscut medici si au inceput sa-si schimbe ideile despre diabet.
Noi am continuat si inca de anul trecut mergem prin scoli si le povestim copiilor despre diabet, miscare si voluntariat. Ne dorim ca macar unul dintre ei sa inceapa ceea ce am inceput noi si sa ajute comunitatea din care face parte. Vrem sa credem ca am schimbat si legi, dupa ce noi am donat senzori de monitorizare glicemie, prin aportul multor alte ONG-uri din domeniu, acesti senzori sunt acum decontati de stat, facand multi parinti mai linistiti.
ILSW: Cum ai descrie acel ceva din interiorul tau care te-a facut sa nu te predai bolii ci din contra, sa gasesti in tine forta de a genera ceva esential pentru tine si comunitate?
Gabriela Airinei: Acel ceva a venit in momentul in care mi-am dat seama ca nu sunt singura in lupta pe care o duc cu diabetul, 24/24 si 7/7. Acel ceva a venit din momentul in care cel care imi este alaturi a incercat si a reusit sa imi arate ca nu sunt singura, ca el si fiul meu sunt langa mine si daca mie nu imi este bine, nici lor nu le este. Iar asta m-a facut sa fiu mai puternica, sa realizez ca daca ceva nu merge cum trebuie, am suportul lor, am sprijin si cel mai important, o mana care ma scutura de fiecare data cand am tendinta sa clachez (pentru ca de ce sa nu recunoastem, avem momente cand ne saturam, ne vine sa abandonam medicatia).
Acel ceva vine si din mesajele pe care le primesc de la oamenii care ne urmaresc si pe care ii vad cum reactioneaza la diverse postari ale noastre, ii incurajez sa mearga mai departe si sa lupte cu aceasta afectiune. De aici cred ca vine puterea de a continua si ma face sa nu ma predau in fata acestei afectiuni.
Ma mobilizeaza si intalnirile/campaniile desfasurate de-a lungul acestor ani, unde am intalnit oameni care pana in acel moment considerau ca daca au aceasta afectiune au interdictie sa faca sport/miscare dar dupa ce au vazut ca da, se poate, au incercat si sunt acum, poate si datorita mie, oameni fericiti!
Cred ca asta te face sa mergi mai departe si sa lupti pentru tine, familia ta si pentru cei care simti ca ii poti ajuta!
Un interviu realizat de Julia Sima – I Love SPORT.Winners
Iti mai recomandam si:
Diana Nyad, inotatoare de anduranta sau SUPERWOMAN: Nu renunta niciodata!
5 sportive care schimba regulile si provoaca stereotipurile din sport
Daca si tu iubesti sportul urmareste-ne si pe Facebook – I Love SPORT.Winners 💛💙
